Nessul e 3 in 1. Samponul e 2 in 1. Toata lumea se straduieste sa comprime, sa adune cat mai mult in cat mai putin.
Administratia financiara procedeaza fix pe dos. Pe principiul unde-s doi puterea creste, cu cat avem mai multe ghisee care sa faca o particica a aceluiasi lucru, cu atat mai bine. Contribuabilul e umil, Noi puternici.
De obicei, cand vrei sa platesti ceva, orice, la administratia financiara, urmezi modelul 1 in 2. Adica stai la 2 Cozi pentru Un lucru. Prima coada: note de plata. Unde o duduie/un dudui introduc datele tale in calculator, ca sa vada cat, ce si de ce ai de plata. A doua coada: casierie. Dupa ce stam la note de plata, ne regrupam la casierie unde dam efectiv banii. Circuitul hartiei in natura e urmatorul: duduia/duduiul de la note de plata scoate o hartie la imprimanta (chitanta) pe care o paseaza peste un birou duduiei de la casierie, care iti ia banii. Intrebarea “de ce nu pot ambele ghisee sa incaseze bani” nu-si are rostul in contextul de fata.
Ca o exceptie de la regula, azi coada a devenit 1 in 3. Pentru ca la ghiseul note de plata nu functiona sistemul. Adicatelea, nu te putea identifica pe tine, contribuabil, dupa CNP, ca sa stie cat ai de plata. In mod surprinzator totusi, exista un ghiseu la care puteai fi verificat. Asa ca faceai coada la verificare ca sa afli exact cat ai de plata, la note de plata unde spuneai “pe gura” suma pe care o achitai si la casierie, unde intr-un final achitai banii catre buget, sa mearga economia, sa creasca PIB-ul.
Propun o noua categorie in Guiness Book: ghisee care fac acelasi lucru. Cu siguranta, recordul va apartine mereu Romaniei, dar intre administratiile financiare lupta e acerba.
