Simbioza cu sistemul

Jump to Comments

Am scris la inceputul acestui blog cine sunt Ei….cine suntem Noi….cine e Sistemul. Cineva mi-a spus atunci ca sistemul suntem noi. Afirmatia asta m-a pus pe ganduri, pentru ca daca e adevarat atunci lupta cu sistemul este o lupta cu noi insine.

Gandindu-ma, mi-am dat seama ca am vazut de-a lungul timpului semne ca undeva, in noi, e sadita o samanta de sistem.

In fiecare an, in decembrie, e inceputul sfarsitului. Cred ca frigul e un mediu propice pentru inflorirea sistemului din noi. Prima dovada….cumparaturile: disperarea cu care ne incolonam in trafic, ne scurgem lent catre hypermarketuri unde golim rafturile cu gandul ca maine se va prabusi economia mondiala si vom muri de foame, dupa care ne incolonam cuminti la Cozile interminabile de la case, unde gasim de cuviinta sa ne injuram noi intre noi, noi cu casierii, noi cu toata lumea. Cam ca la judecatorie, nu?

Dovada numarul doi…Vanghelionul. Acel eveniment ce are loc la trecerea dintre ani si pentru care anual mii de oameni se calca in picioare. Se aseaza la Coada cu noaptea in cap. Fac liste. Paraliste. Se bat, se injura, se porcaiesc si injura primarul. Primaria. Guvernul. Presedentia. Pentru ca toti isi bat joc de ei, ii calca in picioare si nu ii respecta. Cam ca la Administratia Financiara, nu?

Dovada numarul trei…impozitele si taxele locale. Pentru care anual alte mii de oameni, printre care de multe ori se numara si cei care fac cozi la Vanghelion, se aseaza la Coada pe 2 ianuarie, cu noaptea in cap, ca sa dea bani. Sa prinda reducerea. Care e pana in martie. C-asa e la Fisc, facem cozi, nu?

In final, o dovada ca sistemul poate inflori in noi oricand. Dovada numarul patru…aeroportul.  In orice aeroport, la poarta de imbarcare, lumea asteapta. Pe scaune. Sa se aprinda semnalul cu “Boarding” si o domnisoara amabila sa anunte inceperea imbarcarii. Poarta de imbarcare pentru zborul de “Bucuresti” se distinge insa intoteauna. Pentru ca la ea se formeaza Coada cu vreo 30 de minute inainte de inceperea imbarcarii. De ce? Sa prindem loc, in avionul in care oricum avem loc si in burta caruia se odihnesc bagajele noastre. Sau poate ca sa prindem loc la compartimentele de deasupra scaunelor din avion, unde de obicei e bataie pe spatiu. Pentru ca romanul cara. Sa aiba totul asupra lui, sa nu dea nimic la cala, daca dispare, daca nu vin bagajele.

Toate acestea sunt dovezi ale faptului ca traim in simbioza cu sistemul. Noi nu existam fara el….dar nici el fara noi. Desi hulim si injuram sistemul, atunci cand ni se da ocazia sa ne manifestam liber si civilizat aplicam un model de comportament deja exersat. Coada. Nervii. Injuraturile. Si concluzionam, de fiecare data, cu aceeasi propozitie: “asa ceva numai in Romania se poate intampla”. De ce oare?

2 Comentarii

Filed under been there, done that, cine suntem, privatul de azi sistemul de maine